Mișcarea materialelor în șurubul extruderului este împărțită în trei secțiuni pentru cercetare, astfel încât proiectarea șurubului este adesea efectuată în secțiuni. Deoarece fiecare secțiune este un canal continuu, în producția reală, atâta timp cât poate îndeplini cerințele, nu este necesar să împărțiți șurubul în trei secțiuni. De fapt, unele șuruburi au doar două secțiuni, iar altele nu sunt segmentate. De exemplu, la extrudarea nylonului, un material cu cristalinitate bună, există doar secțiuni de hrănire și secțiuni de omogenizare. Șurubul general de plastic cu clorură de polivinil cu șuruburi generale poate folosi toate secțiunile de compresie fără a se împărți în secțiuni de alimentare și secțiuni de omogenizare. Segmentarea șurubului este obținută din experiență și este determinată în principal de proprietățile materialului. Lungimea secțiunii de alimentare poate fi de la 0 la 75% din lungimea totală a șurubului. În general, este cel mai lung la extrudarea polimenților cristalini, urmați de polimeri amorfi dure și cel mai scurt pentru polimeri amorfi moi. Lungimea secțiunii de compresie reprezintă, de obicei, 50% din lungimea totală a șurubului, desigur, nylonul menționat mai sus și materialele plastice de clorură de polivinil moale sunt excepții. La extrudarea polietilenei, lungimea secțiunii de omogenizare poate fi 20-25% din lungimea totală. Cu toate acestea, pentru unele materiale sensibile la căldură (cum ar fi clorura de polivinil), materialul nu trebuie să rămână prea mult în această secțiune, iar secțiunea de omogenizare poate fi omisă. Lungimea secțiunii de omogenizare a unor extruderi de mare viteză este de până la 50%.
